luni, 1 iunie 2015

Una.. Alta (Ep.12) - Să nu iei numele Oanei Roman în desert










Se pare că să alături elementele Oana Roman şi maioneză într-o glumă pe cel mai vizualizat blog culinar din ţară, nu e o idee înţeleaptă. N-am făcut-o cu rea intenţie. A venit doar ca ceva la îndemână într-un şir amuzant de scuze pentru care ai avea 10 albuşuri în frigider. De fapt, dacă stau mai bine să mă gândesc, nu e cea mai potrivită glumă pentru că dacă aş fi avut-o invitată pe Oana Roman la cină n-aş mai fi avut nici albuşuri.

Nu mă deranjează Oana Roman, cum nu mă deranjează nici malaria. Ea parazitează un mediu şi oameni de care eu stau cât se poate de departe. După ce am fost mustrat de către o gloată de doamne pe blogu’ lui Hădean am avut totuşi bunul simţ să încropesc un mic CV al acestei protozoare supradimensionate căutând pe google: „oana roman maioneză”. Mi-a fost suficient să văd titlurile articolelor de pe primele două pagini şi câteva imagini cu ea. Am aflat că e o nimeni care face nimic. O grasă urâtă care a ajuns în atenţia publicului pentru că acu treizeci şi ceva de ani un politician expirat fără gât i-a dat la suveică unei cusătorese de la APACA. Şi de parcă n-ar fi de ajuns că e grasă şi urâtă mai e şi mahalagioaică, cancană, grobiană, lipsită de cultură şi inteligenţă, de fineţe şi feminitate, de umor sau carismă. Nu are practic nici un lucru care să compenseze aspectul ei hidos.

Să fie clar! Eu nu am nimic cu grasele. Există şi grase frumoase. Majoritatea graselor sunt chiar mai plăcute ca persoane decât toate scândurile, tocmai pentru că ele ştiu că nici un om cu capul pe umeri nu respinge un alt om doar pentru că e gras.

Oana Roman trăieşte exploatând empatia surorilor ei de suferinţă prin intermediul canalelor media. Apare grasa la televizor cu neputinţa ei de a slăbi şi brusc toată masa de şuncă naţională începe să vibreze la unison întru suferinţă. Şi de parcă n-ar fi de ajuns, pe lângă toate astea, mai apar şi cele care empatizează şi cu un căcat proaspăt pe trotuar, care suferă la orice nedreptate comisă în univers, cele cu multe pisici şi care n-au mai făcut sex de niciodată... ele sunt mai hidoase decât Oana Roman.
O proastă din asta, pe care n-am putut-o face proastă pe blogul lui Adi pentru că nu vreau să-i sperii audienţa îmi spune mie la un moment dat: „ Tocmai că e un blog culinar. Stilul contează mereu, indiferent de conținut. De aceea nu am să pot niciodată să gust ceva ieșit din mâna personajului Gordon Ramsay, oricât de ridicat în slăvi ar fi. Atmosfera toxică influențează negativ până și preparatele cele mai bune.”

Idioata pământului. Dacă ai ştii tu ce atmosferă toxică există în mai toate bucătăriile, inclusiv în cele din care iese o mâncare extraordinară, nu ai mai mânca pe nicăieri. Până şi mamaie, mnezio s-o ierte, blestema şi cratiţele în care făcea mâncare şi nici ea, nici mâncarea ei nu erau rele, ba din contră. Tu care probabil faci o mâncare oribilă, mâncată şi adulată din nevoie şi obligaţie de către cei apropiaţi ţie, nu ai de unde să ştii că un om care face mâncare cu adevărat bună, suferă, trudeşte şi urlă, înjură şi blesteamă şi mai face şi câte o glumă ca să poată să încheie o zi viu şi să poată să o ia de la capăt cu următoarea.

În imaginea de sus o avem pe Oana Roman ajunsă la spital după ce a înghiţi un borcan de maioneză cu totul. Doctorii au spus că pacienta este în stare stabilă şi că tractul ei digestiv obişnuit cu astfel de abuzuri va elimina fără nici o problemă borcanul, fără maioneză în el, desigur.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu